Skip to content Nu există reconstrucție fără dărâmare…ce din noi trebuie să sfărâmăm astfel încât să rămână esența, pilonii principali și totuși să experimentăm schimbarea dorită?
Așa cum ne propunem să restaurăm o veche casă, păstrându-i farmecul inițial, putem să risipim ceea ce ne ține pe loc, ajungând la fundația sinelui nostru.
Cum facem reclădirea a ceea ce suntem, cu adevărat? Cu migală, răbdare, acceptare și înțelegere.
Cred ca sunt diverse etape în care e necesar să reconstituim piramida pe care ne clădim legăturile, deciziile, trăirile…cum altfel să facem încă un pas pe drumul acesta cu sens unic?