Nu există reconstrucție fără dărâmare…ce din noi trebuie să sfărâmăm astfel încât să rămână esența, pilonii principali și totuși să experimentăm schimbarea dorită?
Așa cum ne propunem să restaurăm o veche casă, păstrându-i farmecul inițial, putem să risipim ceea ce ne ține pe loc, ajungând la fundația sinelui nostru.
Cum facem reclădirea a ceea ce suntem, cu adevărat? Cu migală, răbdare, acceptare și înțelegere.
Cred ca sunt diverse etape în care e necesar să reconstituim piramida pe care ne clădim legăturile, deciziile, trăirile…cum altfel să facem încă un pas pe drumul acesta cu sens unic?